In mai multe articole din Psihologie si minte am vorbit despre diferitele forme pe care le ia machismul. In diferitele sfere ale vietii (munca, familie, sociala…), femeile au suferit istoric o serie de discriminari palpabile care au relegat sexul feminin in stereotipuri si roluri secundare in societate.
Micromashisme: ce sunt acestea? cum se manifesta?
Micromashismele sunt manifestari subtile ale machismului care trec adesea complet neobservate. Este un machism underground, care nu ne declanseaza alarmele de cele mai multe ori.
Sistemul heteropatriarhal in care traim patrunde in viata casnica, viata profesionala si chiar in modul in care comunicam. In articolul de astazi ne-am propus sa analizam principalele micromachisme suferite de femei si de unii barbati care nu respecta rolurile de gen heteropatriarhale.
1. Sexismul in limbaj
O demonstratie clasica a machismului care este continuta in limba noastra de zi cu zi, in limba noastra , ar putea fi, printre altele, preeminenta genului masculin asupra femininului. De exemplu, sa ne uitam la o conversatie fictiva care ilustreaza acest lucru:
– Domnule maestru, cum pot face un cuvant feminin?
– Pornind de la formula sa masculina si adaugand un „a” in loc de „o” original.
– Am inteles, stapane. Si masculinul, cum se formeaza?
– Masculinul nu se formeaza, masculinul exista.
Acest dialog a fost scris de Victoria Sau si este un bun exemplu al machismului subtil pe care il gazduieste limba noastra de zi cu zi. Este un machismo care nu ucide, care este greu de detectat si care, prin urmare, este acceptat in mod obisnuit din punct de vedere cultural.
2. Roluri de gen
Micromashismele ies la iveala si in mass-media si in publicitate. Dupa cum stim, mass-media incearca sa genereze un impact asupra noastra, incercand sa ne vanda anumite continuturi si, de asemenea, anumite notiuni despre cum ar trebui sa ne comportam si ce ar trebui sa gandim.
Recent, lantul de hipermarketuri Hipercor a facut o greseala care a revolutionat retelele de socializare : a scos la vanzare doua tricouri pentru bebelusi, unul albastru si celalalt roz. Pe albastru se putea citi: „Destept ca un tata”, iar in cele roz, „Frumoasa ca mama”.
Cazul a sarit in presa si Hipercor a fost nevoita sa retraga acele articole, deoarece a jignit nu doar colectivul feminist, ci si pe oricine cu bun simt. A fost un micromashism care, din fericire, nu a fost tolerat cultural si care a plasat femeile in stereotipul estetic.
Fara a parasi actualitatea, a fost si scandal atunci cand El Corte Ingles a oferit in facilitatile sale un produs desemnat „special pentru ei”, un pachet care consta dintr-o matura si o cutie de praf. Acelasi lant vindea aspiratoare sub sloganul: „Mama, esti cea mai buna” . De parca aspiratoarele ar fi produse concepute exclusiv pentru femei.
Mai multe exemple de micromachisme legate de rolurile de gen: in marea majoritate a toaletelor publice, locul destinat schimbarii bebelusilor este situat in baia femeilor . Poate ca putem presupune ca aceasta este o tendinta care nu are o mare importanta, dar adevarul este ca acesta este tocmai un micromachismo: un rol pe care ni l-am asumat cultural ca fiind firesc, incontestabil. Dar ne-am oprit sa ne gandim la asta? Aceste stereotipuri de gen sunt capabile sa persiste generatie dupa generatie tocmai datorita naturaletei cu care le traim.
3. Hipersexualizarea
Un alt caz flagrant de sexism a avut loc atunci cand Carrefour a scos la iveala un costum de baie pentru fete cu varste intre zece si paisprezece ani, cu captuseala in sectiunea sutienului. Este greu de imaginat ca ar fi putut incerca sa vanda costume de baie captusite pentru copii.
Ca sa nu mai vorbim de cate ori publicitatea foloseste corpurile feminine pentru a vinde orice: colonie, alcool, jocuri video, haine… Corpul feminin este mai frecvent hipersexualizat si folosit ca revendicare pentru marile branduri in raport cu corpul masculin.
Un micromashism care incepe sa ne declanseze alarmele (si e timpul) este faptul ca femeile sunt folosite ca momeala sexuala pentru a atrage publicul in cluburi de noapte. Au existat cazuri de mare amploare in acest sens, care, din fericire, au revoltat o mare parte a populatiei, facand ca mai multe campanii sa fie retrase, iar autorii acestora sa-si ceara iertare.
4. Utilizarea spatiului public
Machismul nu afecteaza doar modul in care folosim limbajul, modul in care vindem anumite produse sau modul in care plasam fiecare gen in anumite roluri si stereotipuri. Multe femei avertizeaza, de asemenea, ca utilizarea spatiului public contine un anumit sexism .
De exemplu, se discuta adesea deschis pe forumuri despre tendinta barbatilor de a sta cu picioarele larg deschise pe locurile publice , de exemplu in metrou, impiedicand oamenii care stau langa ei sa fie putin confortabil si vezi-ti spatiul invadat . Este ceva ce poate fi o chestiune de dezbatere, din moment ce nu este foarte clar ca doar barbatii simt ca invadeaza spatiul altcuiva si, daca da, s-ar putea datora anumitor caracteristici anatomice ale barbatilor. Ei bine, tendinta ar putea fi explicata pur si simplu printr-o chestiune de proaste maniere. Este greu de clarificat.
In orice caz, este posibil sa apara acest tip de fenomen, in care femeile sunt subevaluate si putin luate in considerare pe drumurile publice. Bineinteles, hartuirea constanta suferita de femei atunci cand merg pe strada, complimentele si alte comportamente care, dupa parerea mea, constituie un machism clar si, din fericire, sunt din ce in ce mai recunoscute si repudiate, nu s-ar incadra in categoria micro-machismului. de catre societate.
De unde vine conceptul de „micromachismo”?
Istoria termenului de micromachism dateaza din 1990, cand psihologul argentinian Luis Bonino l-a folosit pentru a defini „acele comportamente masculine care suprapun autoritatea barbatilor peste cea a femeilor”. In acest sens, Bonino subliniaza ca micro-machismele „sunt tiranii zilnice, un tip de violenta blanda si invizibila, de intensitate scazuta”, care acopera realitatea intr-un mod imperceptibil si care calatoresc paralel cu logica patriarhala a societatii noastre.
Tocmai usurinta cu care se camufleaza aceste micromachisme este acolo unde se afla pericolul lor , deoarece genereaza daune invizibile fata de sexul feminin si fata de oricine nu se potriveste rolului de gen care le-a fost atribuit social. In cazul femeilor, acest rol este de obicei cel de ingrijitoare, slabe, supuse, secundare…
Un alt mod de a clasifica micromasismele
Luis Bonino si alti psihologi au propus un alt criteriu pentru a clasifica aceste machisme de zi cu zi:
1. Utilitati
Ele sunt folosite in sfera casnica si se refera la faptul ca barbatii tind sa faca femeile responsabile pentru ingrijirea si sarcinile casnice . De obicei o fac apeland la „capacitatea lor mai mare” de a calca, spala, ingriji persoanele in varsta sau gati.
Acesta ar putea parea un machism clar, si nu un micromachismo, dar poate aparea in forme foarte subtile, cum ar fi sotul care ii spune sotiei sale: „Stai, lasa-ma sa te ajut sa agati hainele” sau „Imi place cum gatesti. , prefer sa o faci pentru ca iti iese foarte bine”
2. Subtilitati cu partinire macho
Sunt micromasisme deosebit de subtile, care cauta sa impuna ideologia sexista si sa subevalueze rolul femeii in societate (fie la locul de munca, in relatii, la locul de munca…).
Tacerile, folosirea comunicarii paternaliste sau ignorarea cu dispret a unei femei pentru ca este femeie sunt subtilitati macho. La fel si folosirea umorului denigrator fata de genul feminin.
3. Coercitiv
In acest tip de micro-machism, barbatul exercita presiune morala, psihologica sau economica pentru a-si impune puterea asupra celei a femeii .
Ele pot fi vazute atunci cand un barbat sta pe cel mai bun scaun din sufragerie, controleaza telecomanda televizorului sau ocupa mai mult spatiu in locuri publice (cum ar fi metroul, asa cum am mentionat deja).
