Epuizarea psihologica ne slabeste fizic si psihic. Este o dimensiune care ia nastere ca urmare a „prea multe” : prea multe decizii, prea multe ganduri intruzive, prea multa munca, obligatii, intreruperi, anxietati… La randul sau, este si reflectarea a prea multor „putine” : putin timp de calitate pentru sine, cateva ore de somn, putin calm interior…
Cu totii am experimentat acest sentiment la un moment dat, aceasta uzura la toate nivelurile. Este important sa retineti ca un creier obosit, epuizat din punct de vedere psihologic, functioneaza si raspunde diferit la stimuli. Astfel, si ca fapt curios, neurologul Matthew Walker a putut sa demonstreze la nivel de laborator ca oamenii obositi psihic au o perceptie mai negativa asupra realitatii lor si sunt, de asemenea, mult mai sensibili la nivel emotional.
Uneori doar obosesti, ramai epuizat si fara forta in acel colt singuratic de descurajare in care totul isi pierde ratiunea de a fi, stralucirea, spontaneitatea…
Pe de alta parte, un aspect care ne duce uneori la erori este sa credem ca aceasta epuizare psihologica se datoreaza, in esenta, unui cumul fatidic de greseli, decizii proaste, esecuri sau dezamagiri. Nu este adevarat. De cele mai multe ori, oboseala este rezultatul direct al unui volum excesiv de sarcini si activitati pe care ni le asumam fara sa ne dam seama ca ne depasesc.
Cu totii am auzit ca perceptia realitatii noastre depinde uneori de modul in care vedem paharul, daca este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Totusi, si in raport cu subiectul de fata, am putea formula intrebarea in alt mod: si tu… cata apa ai rezista daca ai avea acea cana in mana? Uneori, o singura picatura este suficienta pentru a umple paharul si a ajunge la limita puterii noastre.
Epuizarea psihologica, o problema prea frecventa
Carlos se simte multumit de viata lui, de fapt, nu si-ar putea cere mai mult . Este grafician, ii place munca lui, are un partener pe care il adora si tocmai a devenit tata. Totul in jurul lui este satisfacator, nu exista nicio problema majora in viata lui; Totusi, in fiecare zi observa ca ii este mai greu sa ia decizii, starea de spirit este mai mohorata, nu se poate concentra si chiar are probleme in a adormi.
Te simti incapabil sa intelegi ce se intampla cu tine. Totul merge bine, de fapt ar trebui sa te simti mai fericit ca niciodata; totusi, in mintea lui exista un fel de senzor care ii spune ca „ceva nu este in regula, ca ceva nu este in regula” . Daca am avea un observator extern in aceasta poveste, el ne-ar putea explica cateva lucruri care l-ar ajuta pe protagonistul nostru.
Una dintre ele este ca Carlos are senzatia ca se intampla prea multe lucruri in acelasi timp in viata lui: o promovare, noi proiecte profesionale si clienti de satisfacut, un fiu, o ipoteca, consolidarea unei etape personale in care isi doreste ( se cere) ca totul sa fie „perfect”… Toate acestea modeleaza o constelatie in care „multi putini” fac „prea mult” in cap, punandu-si in pericol capacitatea de a controla. Epuizarea lui mentala este evidenta, precum si epuizanta. Sa vedem mai jos cum ne afecteaza oboseala mentala.
Semne si consecinte ale epuizarii psihologice
- Oboseala fizica si pierdere de energie . Sentimentul de epuizare ajunge uneori la un asemenea nivel, incat este obisnuit sa ne trezim dimineata cu convingerea ferma ca nu vom putea cu ziua noastra.
- insomnie _ La inceput este obisnuit sa suferim treziri bruste noaptea, dar mai tarziu putem intampina dificultati serioase in a adormi.
- pierderea memoriei Potrivit unui articol publicat in revista „ The Journal of Forensic Psychiatry & Psychology” , epuizarea psihologica produce de obicei o alterare cognitiva numita „efectul de dezinformare”. Este acela in care confundam datele, unde evocam informatii incorect, amestecand imagini, oameni, situatii…
- Dintre simptomele fizice, este frecvent sa apara palpitatii, probleme digestive , dureri de cap, pierderea foametei sau cresterea excesiva a apetitului…
- La nivel emotional, este foarte caracteristic sa te simti mai sensibil , precum si apatic, iritabil si pesimist.
- De asemenea, o alta caracteristica comuna este anhedonia; adica incapacitatea de a simti placere, de a ne bucura de lucruri la fel de mult ca inainte, nu ne mai entuziasmam, viata devine mai gri si lumea ramane suspendata pe un orizont indepartat de unde doar noi auzim zvonul lor dintr-un distanta…
„Somnul este o saltea buna pentru oboseala”
-Juan Rulfo-
Cum sa faci fata epuizarii psihologice
Eric Hoffer a spus ca cea mai mare oboseala vine din munca neterminata. Este un mare adevar. Uneori, epuizarea autentica este formata din tot ceea ce vrem sa facem si nu facem. Pentru toate acele obiective zilnice pe care ni le propunem si care ne depasesc, cele pe care nu le atingem, cele care sunt frustrate pentru ca nivelul nostru de cerere este foarte mare sau presiunile mediului, excesive.
Pana la urma se intampla, picatura umple paharul si paharul cantareste deja prea mult. Atunci totul scapa de sub control. Astfel, ceea ce ar trebui sa facem in aceste cazuri si in primul rand, este sa devenim constienti de ceea ce ni se intampla. Epuizarea psihologica este acolo si trebuie sa impiedicam „creatura” sa devina mai mare, mai intunecata si mai apasatoare. Sa reflectam asadar asupra urmatoarelor dimensiuni, asupra acelor pasi pe care ar trebui sa-i punem in practica mai tarziu.
3 permisiuni pe care trebuie sa le acordati pentru a curata norii de oboseala mentala
- Dati-va permisiunea sa va intalniti din nou. Poate parea ironic, dar epuizarea psihologica tinde sa ne inchida in straturi de griji, pretentii de sine, presiuni, indatoriri si anxietati pana la uitarea de noi insine. Da-ti voie sa te redescoperi si pentru asta, nu este nimic mai bun decat sa te bucuri de o ora pe zi in care reduceti la maximum orice stimulare (fara sunete, fara lumini artificiale…). Sa gasim un mediu linistit in care sa ne limitam la „a fi si a fi”.
- Acordati-va permisiunea de a prioritiza. Acesta este cu siguranta un punct esential. Aminteste-ti ce este o prioritate pentru tine, ce te identifica, ce iubesti, ce te face fericit. Restul va fi secundar si nu va merita o astfel de investitie emotionala si personala din partea ta.
- Da-ti permisiunea de a fi mai putin pretentios. Ziua are 24 de ore si viata, ne place sau nu, are o cota limitata. Sa invatam sa fim realisti, sa profitam de timp fara sa punem presiune pe noi insine, sa stabilim standarde inalte sau sa ne dorim ca totul sa fie perfect. Uneori, este suficient ca totul sa fie la fel ca ieri, cu echilibrul sau umil si calm.
In concluzie, stim ca realitatea noastra este din ce in ce mai solicitanta, ca uneori vrem sa ajungem la toata lumea si la toate; totusi, nu strica sa-ti amintesti o idee. Suntem alcatuiti din piele, carne, inima si tendoane psihologice care trebuie, de asemenea, hranite cu timp de calitate, odihna, calm si timp liber. Sa invatam sa ne acordam prioritate, sa avem grija de noi asa cum meritam…