Cea mai buna razbunare nu este razbunarea: mergi inainte si fii fericit

Cea mai buna razbunare este cea care nu se realizeaza. Cea mai buna razbunare este sa zambim urii, sa inabusim furia si sa aratam celuilalt ca putem fi fericiti. Pentru ca nu exista o strategie mai buna decat sa actionezi calm si cu intelepciune mergand inainte, cu privirea ferma si inima odihnita, stiind ca exista greutati care nu trebuie purtate cu sine prea mult timp.

Confucius a spus cu mare succes ca inainte de a incepe calatoria razbunarii trebuie sa sapam doua morminte . Al nostru si al adversarului nostru. Filosofia ne-a oferit intotdeauna cadre de referinta din care sa reflectam asupra actului de razbunare si a consecintelor morale legate de aceasta practica populara si in acelasi timp „atragatoare”.

Folosim acest ultim termen, cel de atractie, pentru un fapt foarte specific. Ne confruntam cu un tip de comportament uman care ne-a atras mereu atentia, nu-l putem nega.  De fapt, un lucru pe care scriitorii si producatorii de film il stiu bine este ca razbunarea ne fascineaza foarte mult. Nu lipsesc oamenii care spun ca este aproape ca un medicament: prescris in doze mici usureaza, dar consumat in cantitati mari ne poate ucide.

Acolo avem marele exemplu literar al lui Edmon Dantes sau al contelui de Monte Cristo. Acest personaj de neuitat din Alexandre Dumas ne-a invatat ca cea mai buna razbunare se serveste rece, fara graba si perfect calculata. Agatha Christie, la randul ei, ne-a facut parte dintr-un complot complex si la fel de violent in „Los 10 negritos” pentru a ne invata ca actele rele sau rele trebuie razbunate in mod corespunzator.

Razbunare, o dorinta foarte umana

Cei mai multi dintre noi, la un moment dat in viata noastra , ne-am simtit atat de jigniti, raniti si jigniti, incat umbra acelei siluete amare si cenusie, dar aproape intotdeauna ispititoare, ne-a trecut prin minte: razbunarea . Busolele noastre morale se abat cu cateva grade de la nordul lor si ne imaginam forme, moduri si situatii in care acea durere care ne stapaneste este inapoiata celui care a provocat-o.

Astfel, ceva ce ar trebui sa fie clar inca de la inceput si pe care ni-l aminteste psihologul Gordon E. Finley, mare expert in comportament criminal, este ca razbunarea are prea putin de-a face cu moralitatea. Razbunarea este un impuls si este catarsisul furiei si al urii. Mai mult, si doar ca exemplu, dupa cum releva un studiu realizat de profesorul Ernst Fehr, de la Universitatea din Zurich, mai mult de 40% din deciziile care se iau in lumea afacerilor au ca un singur obiectiv „a se razbuna” pe un concurent.

La fel se intampla si cu faptele criminale, mai mult de jumatate dintre ele sunt comise din ranchiune acumulata fata de cineva si din dorinta expresa de a se razbuna. Toate acestea ne obliga sa presupunem ca cea mai buna razbunare nu exista, pentru ca dincolo de rezultatele pe care le obtinem cu ea, se intampla ceva mai tulburator, ceva mai revelator: devenim agresori si dobandim aceeasi calitate morala ca si cel care ne-a provocat prejudiciul initial. 

Cea mai buna razbunare nu este razbunarea

Am putea justifica aici ca cea mai buna razbunare este non-razbunarea, pentru ca asta ne dicteaza simtul comun si moral, pentru ca asa ne spun tesaturile religioase, spirituale si chiar filozofice cu care de multe ori ne miscam atat de des. Cu toate acestea, vom vedea aceasta recomandare dintr-o prisma pur psihologica.

De exemplu,  ne-am intrebat vreodata ce se afla in spatele oamenilor care folosesc aproape constant razbunarea? Sa vedem mai jos.

Trasaturi ale oamenilor razbunatori

• In spatele unei persoane – care reactioneaza la orice ofensa mare sau mica intr-un mod razbunator –  se afla un management emotional deficitar si o capacitate limitata de autocunoastere (cand cineva ma jigneste imi las mania si ura).
• Sunt profiluri care cred ca au adevarul absolut si universal. Ele sunt legea si justitia, sunt exemplul clar a ceea ce ar trebui sa fie fiecare persoana.
• Prezinta si un gand dihotomic, fie esti cu mine, fie nu esti, lucrurile se fac bine sau se fac rau.
• Au tendinta de a avea o empatie foarte scazuta.
• Ei nici nu iarta, nici nu uita, traiesc supusi trecutului si resentimentelor lor.

Dupa cum vedem, din acest cadru psihologic si emotional, razbunarea sau dorinta ei nu ofera niciun beneficiu. Acest impuls, aceasta nevoie sau cum vrem sa o definim, mananca integritatea si anuleaza nu numai toata judecata buna, dar si limiteaza complet oportunitatea de a avansa ca persoana pentru a construi o realitate mai optima si, bineinteles, fericita.

S-ar putea sa fim atrasi de genul asta de benzi desenate sau romane de razbunatori in stilul lui Edmon Dantes. Totusi, in spatele lor nu este nimic altceva decat suferinta si singuratate. Prin urmare, cea mai buna razbunare va fi intotdeauna nici o razbunare sau chiar mai bine, a trai bine si a fi vazut de ceilalti ca fericit, este, fara indoiala, cea mai buna razbunare dintre toate.