Iesim la petrecere si vrem sa dansam toata noaptea. Trebuie sa studiem pentru un examen sau sa livram un proiect intr-o perioada foarte scurta de timp. In aceste situatii si in situatii similare, energia fizica si/sau mentala se poate diminua rapid pana la epuizare.

Unii oameni, constienti de acest fapt sau pur si simplu in scopuri recreative, decid sa foloseasca substante pentru a-si ridica nivelul de activare si starea de spirit . Aceste substante care mentin sau ridica nivelul de activare se numesc psihostimulante, fiind in multe cazuri substante cu potential de dependenta enorm.

Dar conceptul de „psihostimulant” nu se refera la o clasa de substanta concreta si bine definita. Mai degraba, exista diferite tipuri de psihostimulanti care sunt studiate atat din psihologia clinica, cat si din psihiatrie. Sa vedem ce sunt si ce caracteristici au.

Psihostimulante sau psihanaleptice

Psihostimulantii sunt un grup de substante cu efecte psihoactive al caror efect principal este de a produce o crestere a activarii creierului . Aceasta crestere produce, in general, o alterare si accelerare a activitatii si a dispozitiei, precum si a metabolismului. Numiti si psihanaleptice, tipul de alterare pe care il provoaca presupune o stare de stimulare perceptibila subiectiv de catre pacient, fara ca aceasta sa fie nevoita sa afecteze starea de constiinta.

Efectul acestor substante se datoreaza in principal interactiunii lor cu mecanismele de recaptare sau eliberare a neurotransmitatorilor, in special a dopaminei si norepinefrinei. Din acest motiv , sunt substante care creeaza dependenta , deoarece afecteaza foarte mult mecanismul de recompensa al creierului.

Utilizarea acestor substante poate deriva dintr-un numar mare de factori. Uneori sunt folosite in medicina pentru tratamentul unor tulburari , fiind folosite ca anestezice sau pentru efectele lor asupra comportamentului. In multe cazuri, utilizarea sa este pur recreativa, riscand consumul abuziv, suferind intoxicatii si generand sindroame de sevraj odata cu sevrajul sau (in care apar efecte contrare celor generate de intoxicatie). 

Deoarece cresc nivelul de activitate fizica si mentala, acestea sunt uneori folosite pentru a imbunatati performanta fizica sau pentru a mentine capacitatea de concentrare in timpul studiului . Alte substante incluse in aceasta grupa sunt consumate frecvent in alimentatia obisnuita, tocmai datorita efectelor lor stimulatoare, sau sunt incepute si continua sa fie consumate datorita intaririi sociale.

Principalele tipuri de psihostimulante

Grupul de substante cunoscut sub numele de psihostimulante este alcatuit din mai multe substante care au in comun stimularea si activitatea crescuta pe care o provoaca. Ca componente principale ale acestei categorii gasim cocaina, amfetaminele, xantinele si nicotina .

Primele doua si derivatii lor sunt considerate stimulente majore, consumate in general ilegal si in scop recreativ, in ciuda faptului ca in unele cazuri sunt utilizate medical pentru tratarea unor tulburari si simptome. In ceea ce priveste ultimele doua, xantine si nicotina, sunt un tip de psihostimulant considerat minor intrucat provoaca o stimulare mai mica (desi mai controlabila).

1. Cocaina

Realizat initial in scop medicinal, acest psihostimulant obtinut din planta de coca Erythrosylon este una dintre cele mai cunoscute si periculoase substante excitatoare pe baza de plante, precum si printre cele mai dependente de droguri.

Cocaina actioneaza la nivel neurochimic prin blocarea recaptarii neurotransmitatorilor monoaminergici , producand un efect profund in special asupra transmiterii dopaminergice. Fiind dopamina unul dintre principalii responsabili pentru sistemul de recompensa a creierului, asta inseamna ca avem de-a face cu o substanta cu un potential ridicat de dependenta.

Consumat in general prin aspiratie nazala, administrarea lui produce modificari comportamentale importante cu o rapiditate surprinzatoare. Dupa consum , apar euforia si hiperexcitatia, dezinhiband comportamentul si provocand modificari perceptuale si chiar halucinatii in unele cazuri. Creste vivacitatea subiectului, crescand ritmul cardiac si tensiunea la nivel fizic. Apar sentimente de maretie care, impreuna cu starea de spirit expansiva, pot duce la agresivitate. Efectele sunt relativ de scurta durata.

Efectele sale sunt binecunoscute si atunci cand vine vorba de combaterea senzatiilor de foame si frig, precum si de inhibare a durerii. Din acest motiv , a fost folosit ca analgezic si chiar folosit de armata in timpul conflictelor de razboi majore, precum Primul Razboi Mondial.

Aparitia dependentei de acest tip de psihostimulant este frecventa, precum si intoxicatiile si sindroamele de sevraj . In acest din urma caz, efectele sunt opuse celor cauzate de consum: stare de spirit scazuta, care poate duce la simptome depresive si anhedonie, oboseala, hipersomnie, hipotermie, foame intensa si dorinta compulsiva de a consuma drogul sau pofta.

2. Amfetamine

Popularizate in randul soldatilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial pentru capacitatea lor de a combate starea de spirit scazuta si de a reduce oboseala, amfetaminele sunt un tip de psihostimulant cu efecte similare cu cele ale cocainei .

Initial produce un sentiment de bunastare sau „inalt”, urmat de dezinhibare comportamentala si sociala, hiperactivitate si o capacitate slaba de rationament. 

Are si efect bronhodilatator si scade pofta de mancare. Mecanismul sau de actiune afecteaza si monoaminele , actionand mai ales asupra dopaminei si norepinefrinei prin blocarea recaptarii acestora. Insa, pe langa blocarea recaptarii, ele fac sa fie eliberata in cantitate mai mare, astfel ca efectele sunt mai durabile decat cele ale cocainei. Dainuind mai mult, consumul este mai indepartat in timp. Chiar si asa, exista inca un risc mare de dependenta de acest tip de substanta.

In ciuda acestui fapt, derivatii de amfetamine sunt utilizati medical pentru a trata mai multe tulburari . Mai exact, efectele sale au fost folosite in tratamentul obezitatii, narcolepsiei si initial a fost folosit ca tratament pentru astm bronsic, desi de-a lungul timpului au fost administrate si alte substante. 

Desi poate parea ciudat din cauza nivelului ridicat de activitate pe care il prezinta multi dintre cei care sufera de aceasta, o alta dintre tulburarile in care se foloseste un derivat al amfetaminelor este ADHD, deoarece acestea cresc capacitatea de concentrare si produc o imbunatatire a simptome.

3. Xantinas

Desi denumirea de xanthine poate sa nu ne spuna nimic la inceput, substantele grupate sub aceasta denumire sunt unele dintre cele mai consumate de majoritatea populatiei. Vorbim despre cofeina, teofilina sau teobromina : in principal cafea, ceai si ciocolata, desi se gasesc si in bauturile racoritoare si energizante.

Acestea sunt produse consumate in masa de majoritatea populatiei in doze relativ mici, iar aparitia problemelor de dependenta, abuz sau sevraj este putin probabila. Principalele sale efecte sunt cresterea nivelului de activitate, scaderea oboselii si oboselii si o usoara imbunatatire a dispozitiei.

Actiunea xantinelor se datoreaza in principal unei actiuni antagoniste asupra adenozinei , actiune care ar avea ca rezultat o mai mare prezenta si transmitere a catecolaminelor (inclusiv dopamina, norepinefrina si serotonina).

In cazul cofeinei, au existat cazuri de dependenta fiziologica si un efect de rebound dupa incetarea administrarii acesteia. Utilizarea excesiva sau prelungita poate provoca simptome de anxietate, cum ar fi neliniste, insomnie sau ganduri de curse. Desi in doze excesive poate provoca moartea din cauza insuficientei respiratorii, cantitatea necesara este atat de mare incat nu este probabil.

4. Nicotina

Cand ne gandim la cineva care fumeaza, de obicei ne imaginam pe cineva care incearca sa se relaxeze folosind tutun. Cu toate acestea, desi poate parea paradoxal, nicotina este de fapt o substanta excitatoare , producand un efect indirect asupra dopaminei, serotoninei si norepinefrinei. De aceea este inclusa in principalele tipuri de psihostimulante.

Extrasa din planta Nicotiana tabacum , nicotina actioneaza producand o crestere a activitatii neuronale prin actionarea asupra anumitor receptori de acetilcolina numiti receptori nicotinici, crescand excitabilitatea neuronului. Acest lucru asigura ca neurotransmitatorii, in special dopamina, sunt eliberati mai usor . In plus, dupa cum se stie, este o substanta foarte dependenta.

Faptul ca multor oameni considera ca fumatul este relaxant se datoreaza faptului ca efectele comportamentale ale acestei substante variaza in functie de doza si de modelul de consum. La doze mici, efectul excitator este mai vizibil, producand dezinhibatie si un nivel mai ridicat de activitate, vigilenta si performanta.

Daca insa consumul de nicotina este foarte mare sau se prelungeste in timp, neuronii sunt supraexcitati si ajunge sa genereze un efect depresiv asupra sistemului nervos, care comportamental devine sedativ sau tranchilizant.