Desensibilizarea sistematica (SD) este o tehnica dezvoltata de Joseph Wolpe in 1958, care urmareste sa puna capat atat raspunsurilor de anxietate, cat si comportamentelor de evitare tipice tulburarilor de anxietate.
Deoarece aceste comportamente sunt deosebit de importante in mentinerea tulburarilor fobice, este o tehnica utilizata pe scara larga in tratamentul lor. In acest articol vom vedea in ce consta, si tipul de tulburari psihologice in care este util in terapie.
Ce este desensibilizarea sistematica?
Ceea ce este cunoscut sub numele de desensibilizare sistematica este o forma de interventie psihoterapeutica utilizata in tratamentul tulburarilor de anxietate si al tulburarilor psihologice asociate acestora. Propune un fel de antrenament in care pacientii invata sa gestioneze emotiile produse de experientele anxiogene, urmand o curba de dificultate ascendenta, de la cel mai usor la cel mai complicat, adaptandu-se la progresul persoanei.
Astfel, desensibilizarea sistematica se bazeaza pe ideea ca pentru a depasi o tulburare de anxietate este necesar sa inveti sa faci fata acestui disconfort, in loc sa incerci sa-l blochezi sau sa evadezi din el. In acest fel, apare obisnuinta, cu care reactia intensa la stimulii anxiogeni se estompeaza treptat.
Dupa cum a propus Joseph Wolpe, se bazeaza pe conditionarea clasica . Principiul este ca intensitatea unui raspuns precum anxietatea poate fi redusa prin emisia unui raspuns incompatibil, cum ar fi relaxarea. Aparitia anumitor stimuli fobi produce raspunsuri de anxietate. Anumiti stimuli produc automat raspunsuri de anxietate. Impreuna, se urmareste sa provoace un raspuns automat de relaxare care interfereaza cu disconfortul stimulului aversiv .
Cum functioneaza desensibilizarea sistematica?
Procedura standardizata pentru desensibilizarea sistematica include patru pasi . Antrenament de relaxare, o constructie de ierarhii, evaluare si practica in imaginatie si desensibilizare sistematica in sine. Inainte de a trece la antrenamentul de relaxare, este necesar sa ii explici clientului tehnica, sa-l motivezi si sa-l faci sa inteleaga strategia de baza si principiile eficacitatii tehnice.
Explicati-i ce sunt raspunsurile incompatibile si de ce, daca apare unul, celalalt nu poate (cum ar fi relaxarea si tensiunea), ce este o ierarhie a stimulilor, ce este contraconditionarea si generalizarea in termeni pe care ii poate intelege.
1. Antrenament de relaxare
Raspunsul de relaxare pe care pacientul il va folosi pentru a combate anxietatea va fi de preferinta unul pe care il cunoaste deja . Este posibil sa utilizati orice procedura, dar daca este posibil, este mai bine sa folositi un anumit tip de relaxare pe care pacientul insusi o poate pune in practica rapid si eficient.
In caz contrar, pot fi predate tehnici precum relaxarea progresiva sau controlul respiratiei, care sunt tehnici usor de invatat. Lucrul fundamental este ca in fata situatiei anxioase, aceste raspunsuri de relaxare incompatibile pot fi aplicate usor, rapid si reduc eficient anxietatea.
2. Ierarhia anxietatii
Cand vrem sa aplicam desensibilizarea trebuie sa ordonam situatiile de temut . Aceasta este ceea ce numim o ierarhie a anxietatii, in care enumeram toate situatiile potential generatoare de anxietate legate de subiectul de discutat si le ordonam in functie de gradul de anxietate pe care il genereaza. Pentru a cuantifica anxietatea pe care o genereaza se foloseste o scala de la 0 la 100, unde situatia cu scorul 0 nu genereaza deloc anxietate iar cea cu scorul 100 este cea care genereaza cea mai mare anxietate dintre toate.
Pentru a elabora ierarhia o facem printr-un brainstorming in care pacientul genereaza situatii care provoaca anxietate. Aceste situatii sunt notate, identificate si numerotate pe o scara de la 0 la 100. De multe ori poate fi dificil sa incepeti alocarea numerelor. O modalitate buna de a incepe este sa folositi ancore. Mai intai genereaza articolele care genereaza din ce in ce mai multa anxietate, care vor fi 0, respectiv 100, si un articol intermediar care va fi 50. De aici inainte, articolele sunt mai usor de comandat.
3. Exerseaza in imaginatie
Deoarece vom folosi expozitia in imaginatie, va trebui sa evaluam capacitatea pacientului de a imagina scene . Pacientului i se va cere sa-si imagineze o scena si apoi i se vor cere detaliile scenei pentru a vedea cat de vie este vizualizarea in imaginatie.
4. Desensibilizarea in sine
Odata ce acest lucru este asigurat, se va proceda la prezentarea situatiilor care provoaca anxietate . Aceasta prezentare poate fi in imaginatie sau live. Vei incepe cu situatia care provoaca anxietate zero si vei urca treptat in ierarhia anxietatii. Primele prezentari se fac pe scurt, dar timpul de expunere va creste din ce in ce mai mult. In acelasi timp in care este prezentat itemul anxiogen, strategiile de relaxare invatate anterior sunt puse in actiune pentru a interfera cu anxietatea si dezinvata raspunsul anxios.
Desigur, cu cat pacientul petrece mai mult timp in expunere, cu atat este mai mare desensibilizarea. In plus, atunci cand anxietatea produsa de o situatie este redusa, aceasta se generalizeaza la situatii care sunt deasupra acesteia. Elementele sunt trecute atunci cand produc zero anxietate. Adica pana cand o situatie nu genereaza absolut nicio anxietate, nu poti trece la urmatoarea.
Aplicatii sistematice de desensibilizare
Desensibilizarea sistematica este un tratament adecvat atunci cand terapeutul isi directioneaza eforturile catre eliminarea fobiilor si anxietatilor cu conditia indeplinirii unei serii de conditii. Pentru ca un raspuns conditionat sa fie susceptibil de a fi modificat prin desensibilizare sistematica, trebuie sa fie un raspuns la o situatie sau un stimul specific, care nu se datoreaza unor credinte irationale sau idei supraevaluate, ca este o teama irationala si ca exista un raspuns adecvat. incompatibil cu anxietatea.
Pe langa utilizarea sa in fobii si tulburari de anxietate, poate fi potrivit si pentru tratarea anxietatii fata de stimuli specifici fara a fi fobic. De exemplu in disfunctii sexuale, alcoolism, alte dependente, parafilii sau insomnie.