Generatii la rand, Biserica Ortodoxa Romana a fost considerata una dintre temeliile societatii, cu principii morale si care, pana la urma, reprezinta nucleul unei vieti linistite si aproape cu sanse egale pentru fiecare om, cel putin in fata Domnului. Spre deosebire de alte state, statul roman a luat cunostinta de importanta acestei institutii si, desigur, a inteles rolul Bisericii in societate, drept pentru care a decis sa o scuteasca de taxele si impozitele aferente. E drept ca se mentioneaza ca aceasta decizie este conditionata de faptul ca Biserica va ajuta oamenii.
Cu alte cuvinte, se va implica in activitati sociale de ajutorare s.a.m.d. Nu putem spune ca o parte din reprezentantii Bisericii nu se tin de cuvant, adica nu incearcsa sa-si ajute semenii, insa vom discuta mai pe larg despre acest subiect, usor mai sensibil, la timpul potrivit. Chiar si asa, rolul Bisericii in societatea romaneasca a fost si inca este inteles gresit si diferit deopotriva de fiecare individ in parte, dar acest lucru nu este neaparat cauzat de principiile, in fond, subiective ale fiecaruia, ci, mai mult, de imaginea pe care Biserica Ortodoxa Romana si-a creat-o in ultimii ani.
Dupa cum se pare, BOR se incapataneaza sa afiseze aceasta imagine, in pofida faptului ca nu-i face cinste nici macar ca institutie, darmite ca model in indrumarea unei societati. In orice caz, daca ne oprim, de pilda, asupra Bisericii Catolice, va trebui sa punctam lucruri ingrozitoare, cum ar fi pedofilia din randurile ingrosate ale preotilor si, mai mult decat atat, dorinta Bisericii de a ascunde, respectiv de a trata in mod permisiv actele repugnatoare ale acelor oameni.
Din fericire, Biserica Ortodoxa Romana nu a ajuns sa inchida ochii in fata unor astfel de acte, poate si datorita faptului ca nu au existat astfel de probleme, altminteri, nu putem spune cu exactitate care ar fi fost reactia institutiei noastre, desi, pastrand proportiile problemei, ar fi trebuit sa renuntam la denumirea de institutie.
Chiar daca ne-am dori sa renuntam la o mai denumi institutie, ne este aproape imposibil, deoarece veniturile pe care le obtine an de an BOR ne fac sa ne gandim daca nu cumva vremurile de restriste economica pe care le traim cu totii nu sunt decat inchipuiri ale unor minti paranoice. In definitiv, Biserica Ortodoxa Romana este o institutie si, din pacate, este vazuta astfel, in pofida faptului ca imaginea sa ar trebui sa fie cu totul alta. In prezent, apar tot mai multe exemple care in niciun caz nu-i fac cinste.
Cu toate acestea, rolul Bisericii in societate a ramas cam acelasi, cel putin teoretic, si-anume de a indrepta oamenii spre o viata mai frumoasa, linistita si fara de pacate. Bineinteles, cand spunem o viata frumoasa, o privam de vicii, pacate si de toate acelea care nu ar trebui facute de un crestin. Revenind la rolul Bisericii, vom pune in lumina, inainte de toate, putinele exemple care ii fac cinste si care, pana la urma, reprezinta intrutotul scopul Bisercii. Stim prea bine ca atunci cand ne gandim la Biserica, ne putem gandi si la cultura, ori la promovarea ei prin intermediul unor mijloace potrivite. Dar acesta este doar unul dintre rolurile Bisericii in societatea noastra si, din nefericire, nu si cel mai important.
Acesta din urma este mai mult ignorat de cei care ar trebui sa duca la bun sfarsit misiunea pe care Dumnezeu le-a dat-o si, suprinzator, misiunea pe care statul le-a incredintat-o. Chiar si asa, exista oameni, reprezentanti de seama ai Bisericii, care se preocupa de cei de langa ei, unii construind chiar si orfelinate pentru copii sau aziluri. La cealalta extrema, vom lua un exemplu izolat, dar relevant.
Intr-una din predicile de la finalul unei slujbe, un preot ne vorbeste cat este de importanta partea spirituala a omului si ca nu trebuie sa pacatuim pentru a ne satisface dorintele fizice, poftele trupului ori nevoile nejustificate de lucruri materiale. Acestea din urma nu sunt importante, sunt precum castelele de nisip, iar, in cazul in care vom fi zgarciti si de neoprit in a le obtine, se vor prabusi peste noi. Mai mult decat atat, trebuie sa fim atenti la cei de langa noi, in special la cei care au nevoie de ajutorul nostru. Nimic mai adevarat.
Insa astfel de predici si, in general, orice fel de predici sunt sustinute prin propriul exemplu, nu numai prin spunerea lor. Cu alte cuvinte, preotul, cel care le vorbeste oamenilor este si cel care pare ca se intereseaza mai mult de sine, decat de ceilalti. Nu de alta, insa lucrurile materiale pe care, culmea, le mai si afiseaza ii anuleaza din start orice fel de predica, oricat de frumos ar fi spusa. E drept ca vocea nu trebuie confundata cu un corp, cu o nevoie fizica, insa, iarasi, e adevarat ca oamenilor li s-au daruit vedere si auz, restul fiind usor de ghicit.
Altfel spus, ori mai simplu de atat, rolul Bisericii in societatea romaneasca nu mai este neaparat un rol, ci o treapta in cariera, pentru reprezentantii ei. Ba chiar, presa centrala a relatat in ultimii ani numeroasele cazuri in care, reprezentanti ai Bisericii, respectiv preoti cu functii importante in structura institutiei, se preocupa mai mult de construirea unor biserici ori a unor sedii de dimensiuni colosale, in loc sa se preocupe de oamenii care, in definitiv, nu au nevoie decat de un acoperis. Mai mult, acele persoane, ca preoti in niciun caz nu pot fi numiti, s-au aratat destul de nervoase cand au fost intrebate de provenienta banilor si, bineinteles, de scopul ridicarii unor astfel de cladiri, care, pana la urma, nu erau necesare. Oricum, mai exista, din fericire, si preoti ori reprezentanti ai Bisericii care au inteles rolul institutiei de care apartin si nu se dau inapoi de la a face exact ceea ce le face cinste.
