Abuz sexual in cuplu

Cazurile de abuz sexual in cuplu sunt extrem de dificil de caracterizat si clasificat, deoarece aceasta problema ramane de obicei una interna. Singurele victime care ajung sa povesteasca experienta lor de abuz sunt cele in cazul carora abuzul a trecut si spre unul fizic si s-a ajuns la separare. Victimile abuzului sexual sunt aproape in fiecare caz femeile, nu se intalnesc sau cel putin nu s-au relatat cazuri in care barbatul sa fie cel dominat impotriva vointei sale in relatia sexuala.

Ce inseamna abuzul sexual? Nu este acelasi lucru cu violul, victima nu se zbate si nu protesteaza, dar totusi este fortata sa se supuna actului sexual impotriva vointei sale. In cazurile de abuz de acest tip, exista doar o singura ecuatie: barbatul domina totul, femeia se supune la totul. Aici nu se pune problema de ce doreste femeia, ce ii place ei sau cand ar vrea ea. Ea este pur si simplu o sclava sexuala a sotului care ii indeplineste constant orice dorinta, asa fiind obisnuita. Ca si in cazul abuzului emotional, femeia se supune fara a protesta din frica obsesiva de a nu fi parasita, frica care o face sa accepte orice tratament din partea sotului sau. In majoritatea cazurilor, abuzul sexual nu apare dintr-odata, ci este prezent, dar intr-o masura mai mica, de la inceputul relatiei de cuplu. La inceput, femeia isi poate spune ca pur si simplu sotul ei este tipul mai agresiv si dominator in pat si accepta situatia, care, pe masura ce trece timpul, se va inrautati. Ea va ajunge sa nu-si mai puna intrebari si sa nu mai incerce sa-si explice comportamentul sexual al sotului, ci pur si simplu sa il tolereze si sa i se supuna. Scuza folosita de catre astfel de femei pentru a explica altora, dar mai ales pentru a-si explica ei insasi de ce ramane intr-o relatie abuziva este: “Poate fi mult mai rau, unii soti isi bat sotiile, altii le inseala. Macar el ma vrea doar pe mine!”.

Astfel de femei de obicei nu au avut experiente sexuale inaintea casniciei si de fapt nu stiu concret cat de deviant sau nu este tratamentul la care sunt supuse. Abuzul sexual nu presupune neaparat acte sexuale deviante, presupune pur si simplu agresivitate in pat si impunerea femeii sa-si satisfaca dupa preferintele lui sotul. Nu se pune vreodata problema de dorintele si de satisfactia femeii, ea este privita si tratata ca un obiect sexual, rol pe care si-l va asuma tacuta.

Abuzul sexual nu va iesi de obicei din afara cuplului, barbatul neavand vreun motiv sa povesteasca cuiva acest fapt, iar femeia, ramanand tacuta deoarece nu stie nici ce si cui sa spuna si ii este teama de posibilele urmari. Ii este teama ca el s-ar putea sa afle ca s-a plans de relatia lor si sa o lase sau sa o pedepseasca si mai ales ii este teama ca s-ar putea sa afle cu siguranta ca tratamentul la care este supusa nu este normal deloc, deci trebuie luate masuri. Ea tace si pastreaza pacea. In conditiile in care de abia in ultimii ani a intrat in legislatie termenul de viol in casnicie, cu reglementarile si pedeapsa de rigoare, despre abuzul sexual inca nu se pune problema. Caci abuzul nu inseamna viol, desi femeia nu consimte la actul sexul si se supune din obligatie si teama, ea nu este nici bruscata fizic si nici nu exista o impotrivire energica sau tipete, ci doar supunere tacuta…

De ce apare abuzul sexual? Modelul traditional al familiei, cel patriarhal, arata ca prin legea nescrisa, barbatul era stapanul si ca stapan pe intreaga familie, comportamentul agresiv era implicit in a dovedi autoritatea si puterea sa. Facilitarea abuzurilor decurge si din inegalitatea de putere, barbatii avand mai multa forta fizica si economica decat sotiile lor, dar si din caracterul privat al familiei ce determina retinerea victimelor de a cere ajutor.

Abuzul sexual, dar nu numai, constituie un secret de grup foarte bine pazit de multe ori. Relatiile dintre membrii multor cupluri sunt determinate de principiul impunerii prin violenta. Este modul unora dintre parteneri de a-si afirma autoritatea asupra altora sau modul de a-si manifesta nemultumirea. Abuzul sexual se afla undeva intre abuzul fizic si cel emotional, fara a fi identic cu acestea. El se poate transforma in abuz fizic daca femeia incearca sa se impotriveasca tratamentului sexual si sotul reactioneaza violent pentru a-i arata cine e seful. El are totusi efectele abuzului emotional: crearea unei imagini de sine negative, distrugerea stimei de sine, crearea unei persoane slabe, dependente de partenerul sau, caruia i se supune caci nu vede alta solutie de a scapa de problema sa.

La fel ca in cazul abuzului emotional, victima nu protesteaza din frica de a nu fi abandonata. Cateodata, insa foarte rar, victima poate ajunge la concluzia ca nu mai suporta si sa paraseasca caminul conjugal si relatia de cuplu. Insa, exact ca in situatiile similare in cazurile de abuz fizic, partenerul, vazandu-se parasit, incepe sa-si mituiasca victima cu promisiuni false si cu dovezi ca s-a schimbat si ca totul va fi altfel daca ea se intoarce. Si mereu ea se va intoarce, sperand intr-o relatie mai buna. O perioada, totul va fi mai bine, dupa care abuzurile vor reincepe, deoarece nu poti schimba un om care crede ca are toate drepturile, de viata si de moarte asupra sotiei sale. El este infrant doar daca este parasit, daca isi recapata apoi „posesiunea”, o va trata in curand la fel.

Avand in vedere ca atat timp cat nu se transforma in abuz fizic, abuzul sexual nu este recunoscut ca fiind o infractiune, nu exista nici moduri de a-l rezolva; sigur, exista terapia pentru victima sau pentru cuplu, dar cate cupluri chiar vor decide sa mearga la terapie, mai ales in situatia in care de obicei sotul crede ca este dreptul sau prin casatorie sa isi domine nevasta, iar sotia nu stie exact ce poate face?